Nevoia de psihanaliza in organizatii

Nevoia de psihanaliza in organizatii

Este mai mult decat evident ca, in mod inconstient, angajatii – de la orice nivel – folosesc locul de munca pentru a-si pune in scena propriile drame, propriile conflicte in speranta de a le gasi o rezolvare. De aceea cred ca exista multa nevoie de psihanaliza in organizatii.

Psihanaliza in organizatii. E posibil? E momentul?

Psihanaliza in organizatii. E posibil? E momentul?

(Articol publicat pe business-edu.ro, septembrie 2008)

In urma cu an, citeam in presa o serie de articole menite sa atraga atentia asupra faptului ca emotiile influenteaza covarsitor procesele manageriale, motiv pentru care trebuie sa li se acorde o atentie deosebita. Semnate de consultanti in management cu experienta, erau scrise cu profesionalism si sunau convingator.
Cu toate acestea, articolele respective mi-au lasat un gust amar. Apareau la mai bine de 100 de ani (!!!) de cand psihanaliza demonstrase fara putinta de tagada ca, in ceea ce priveste fiinta umana, afectivitatea „bate” mai intotdeauna ratiunea. Vor trebui sa treaca alti 100 de ani pentru ca managerii si consultantii in management sa ia in considerare inconstientul? ma intrebam usor sarcastic.

De aceea, atunci cand Clementina m-a invitat sa particip la crearea unei rubrici de psihanaliza organizationala, am fost deopotriva surprins si incantat. Poate ca nu trebuie sa asteptam chiar 100 de ani…

Sa aplici psihanaliza in mediile organizationale?  De ceee?!  E posibil? Cum?

Iata cateva intrebari menite sa starneasca controverse, sa provoace indignare si sa stimuleze gandirea celor care pretind ca gandesc „out of the box”. Caci psihanaliza a fost de la bun inceput si ramane prin excelenta subversiva, lezandu-ne narcisismul si fortandu-ne sa ne asumam partea intunecata din noi insine… pentru a putea evolua.

Ce poate face un psihanalist pentru organizatii?

In primul rand, sa ajute ca ceea ce este inconstient sa devina constient. Idealul psihanalitic este omul constient, care are o relatie buna cu inconstientul sau, in sensul ca poate descifra mesajele acestuia inainte ca acestea sa devina patogene. A fi constient echivaleaza in logica psihanalitica cu a fi sanatos.

Nu angajezi un psihanalist pentru a-ti creste vanzarile sau profiturile!   Psihanaliza nu trebuie confundata cu un program de Business sau Executive Coaching. Pentru psihanalist, eficienta este o consecinta, niciodata un obiectiv (!) si in acest mod de gandire rezida forta sa.

Psihanalistul faciliteaza constientizarea, constientizarea transforma organizatia, o face sa devina sanatoasa, capabila sa se adapteze suplu schimbarilor, iar o organizatie sanatoasa este eficienta pe termen lung.

Originalitatea si profunzimea gandirii psihanalitice, adaptate contextului organizational, pot crea lideri echilibrati, autoreflexivi, mai putin narcisici, mai maturi emotional si mai intelepti.

De asemenea, pot crea un mediu organizational securizant, in care progresul sa nu pericliteze echilibrul si armonia, iar comportamentul politic sa fie contrabalansat de relatii si comportamente autentice.

Evident, in timp ce scriu aceste lucruri, ma intreb daca piata romaneasca este pregatita pentru un astfel de demers. Intre timp, ma gandesc ca putina educatie psihanalitica nu strica nimanui.

Coaching si psihanaliza

COACHING SI PSIHANALIZA

(interviu publicat in Dilema Veche, 28 februarie 2008)

1. Domnule Virgiliu Rîcu, va recomandati ca  psihoterapeut de orientare psihanalitica si ca „Life &Executive Coach“. Nu exista, totusi, o contradictie de substanta intre psihanaliza, descoperirea inconstientului si life coaching?

Virgil Ricu: Factorul care diferentiaza major coaching-ul de psihanaliza este raportul constientizare/ actiune.

Desi nu exclude constientizarea, coaching-ul este orientat catre actiune. In prezenta coach-ului, clientul isi seteaza obiective, construieste strategii si exploreaza cai de atingere a acestora.

Psihanaliza pune accentul pe constientizare considerand ca, atunci cand lucrurile sunt clare in noi, elaborarea unui plan de actiune vine de la sine. Mai mult, o trecere rapida la actiune semnifica de cele mai multe ori o rezistenta la constientizare.

Cand clientul isi fixeaza obiective, psihanalistul intelege ca el isi declara dorintele constiente. Ori, dincolo de dorintele constiente, exista dorinte inconstiente, care de multe ori sunt in contradictie cu cele constiente si le saboteaza cu succes pe acestea. Pentru psihanalist, clientul nu trece la actiune nu pentru ca nu stie cum sa faca acest lucru (un manager care solicita coaching stie foarte bine cum sa elaboreze planuri de actiune, altfel nu ar fi ajuns manager), ci pentru ca in el se joaca un conflict intern inconstient care il blocheaza.

Ori, un coach care nu are pregatirea unui psihanalist este orb la dorintele inconstiente ale clientului sau, nu ii intelege conflictul intern, nu stie sa-i analizeze rezistentele. A nu lua in considerare inconstientul nu inseamna ca acesta inceteaza sa existe. Inseamna doar ca tu, in calitate de coach, il ignori alegand sa operezi reductionist. Dar, in unele cazuri, a opera reductionist este suficient. Nu trebuie sa mergem de fiecare data mai in profunzime decat o cere situatia.

Pentru a raspunde specific la intrebarea Dvs, nu cred ca exista o contradictie de substanta intre psihanaliza si coaching. Doar ca psihanaliza merge in profunzimile organizarii psihice, in timp ce coaching-ul lucreaza la un nivel superficial, de suprafata.

Cred ca nici Socrate nu ar fi vazut o contradictie intre cele 2 abordari, de vreme ce el a afirmat deopotriva ca „o viata neanalizata nu merita traita” si „ cunoasterea se dobandeste prin actiune.”

2. Max Landsberg, o autoritate in domeniu, spune ca una dintre legile coachingului este „nu psihologizati“. Reusiti, in practica dvs. sa respectati aceasta lege?

V.R. : Nu si nici nu imi propun asta. Daca in timpul sedintei de coaching se iveste o oportunitate de a-l ajuta pe  client sa constientizeze ceva, nu voi rata niciodata aceasta oportunitate.

3. Care e diferenta intre coachingul  profesional, ca cel codificat de Joseph O’Connor si life coaching?

V.R. : Life coaching-ul vizeaza schimbari in orice sector de viata al clientului, nu doar in cel profesional.

4. Psihanaliza se afla intr-un moment de clar regres in SUA si in Franta. Cu coachigul cum stam?

V.R. : Psihanaliza se afla intr-un moment in care inceteaza sa mai fie la moda. Dupa ce a stat atat de multi ani in top, era normal ca la un moment dat sa cedeze locul 1 altei abordari psihoterapeutice. Trebuie insa sa facem distinctie clara intre a fi la moda si a fi valoros.

Despre coaching se spune ca este o disciplina a carei popularitate creste vertiginos. Nu stiu insa daca aceasta remarca se referea la perioada in care pentru a deveni coach nu era necesara nici o formare sau la perioada actuala in care s-au infiintat organisme care se ocupa de formarea si acreditarea coach-ilor.

Personal, inclin sa cred ca entuziasmul celor care doreau sa devina coach era mult mai mare la inceput. Lesne de inteles: pentru a deveni coach nu iti trebuia nici o diploma (oricine se putea intitula coach peste noapte), iar tarifele lor depaseau cu mult pe cele ale psihoterapeutilor.

5. Coachingul e mai aproape, metodologic, de terapiile comportamentale sau de psihanaliza clasica?

V.R. : In mod evident, este mai aproape de terapiile comportamentale. Dar terapiile comportamentale evolueaza catre …psihanaliza. Mai intai au inglobat terapiile cognitive, apoi a aparut terapia cognitiv-afectiva etc. Psihanaliza este subiectul unui adevarat pranz totemic, descoperirile ei sunt integrate de celelalte terapii, chiar daca acest lucru nu este fatis recununoscut.

6. Care e pregatirea profesionala pe care un coach trebuie sa o aiba in Romania? Vizibilitatea lui depinde de aceasta pregatire academica sau de rezultate?

Recent, multinationalele au inceput sa pretinda furnizorilor de Executive/ Corporate Coaching o formare in coaching, care se realizeaza de obicei cu un coach acreditat din strainatate conform standardelor internationale.

7. Cum va numiti interlocutorii: pacienti sau clienti?

Si-si. Depinde de nivelul de constientizare al persoanei cu care lucrez. Paradoxal, pe cei avansati ii numesc pacienti. Asta pentru ca au ajuns suficient de puternici pentru a suporta adevaruri dureroase si pentru a rade de tendintele lor narcisiste.

8. Care e publicul coachingului in Romania (tipologic) si care credeti ca e viitorul metodei?

Daca ne referim la life coaching, clientii vin din randul acelor persoane care au probleme pretabile a fi discutate cu un psihoterapeut, dar nu vor sa recunoasca acest lucru fata de ele insele. Imi place sa spun ca life coaching-ul este psihoterapie reinventata. Va continua sa fie mult timp in concurenta cu psihoterapia.

Executive coaching-ul este de asteptat sa se dezvolte mult mai accelerat, ca urmare a presiunii existente in companiile multinationale de a se ralia la practicile de resurse umane din Vest.

Imaturi la varf: Schimbari in perceptiile asupra liderilor

Imaturi la varf: Schimbari in perceptiile asupra liderilor

In ultimul timp, in sesiunile de psihanaliza cu clientii mei (in marea lor majoritate antreprenori si middle manageri), am avut de nenumarate ori ocazia sa observ ca perceptiile asupra liderilor s-au schimbat.

In urma cu 4 ani, liderul era inca o figura proeminenta, carismatica, de admirat si de temut in acelasi timp. Din perspectiva psihanalitica, vorbim de o idealizare a unei figuri parentale –liderul este perceput ca un tata erou sau un tata autoritar, omnipotent.

Consultantii in resurse umane se straduiau in acea vreme sa-i convinga pe liderii perceputi drept autocrati, narcisici, coplesiti de propria importanta, orientati in mod rigid si exclusiv asupra profiturilor, sa ia din cand in cand in considerare si nevoile oamenilor din subordine.

Bineinteles ca vorbim despre perceptii, iar aceste perceptii asupra liderilor erau destul de puternic influentate de proiectiile subordonatilor / consultantilor izvorate din propriile conflicte cu autoritatea.

Acum, lucrurile par sa se schimbe.  Poate ca inainte liderii erau perceputi drept rigizi si autoritari, dar cel putin li se recunostea competenta. Era clar ca firma prospera datorita lor. Acum inclusiv aceasta competenta a liderilor este din ce in ce mai mult pusa la indoiala.

Multi dintre noii lideri sunt perceputi ca fiind foarte inteligenti, „smart’ ( care are si o conotatie de „smecher”), buni politicieni, talentati iluzionisti (foarte capabili in a-si crea o imagine favorabila), dar …imaturi emotional, daca nu chiar infantili.

Imaturitatea este evidenta in special in reactiile emotionale la frustrare (copiii nu tolereaza bine frustrarea, nu-i asa?), in fuga de responsabilitate, in comportamentele egocentric-infantile, in deciziile pe care le iau (sau pe care nu le iau), in lipsa de consecventa, precum si in tendinta exagerata de a pretinde rezultate spectaculoase peste noapte fara asumarea platii pretului aferent (imaginea „copilului tiranic” care bate din picior pentru a i se indeplini dorintele).

Daca in trecut multi angajati se simteau asemeni unor copii care trebuiau sa gestioneze relatia cu un tata autoputernic si tiranic, in prezent multi angajati se simt in relatie cu unii din sefii lor ca niste copiii care trebuie sa joace ei rolul de parinte pentru parintele lor regresat la stadiul de copil.

In astfel de situatii, rolul consultantului psihanalist este de a-l ajuta pe manager sa creasca in planul maturitatii emotionale (prin excelenta unul din domeniile de expertiza ale psihanalizei), iar pe subordonatii sai sa gestioneze eficient afectele (revolta, furie, deprimare etc) care apar inevitabil in acest gen de relatii.

(articol publicat pe www.business-edu.ro, 12 octombrie 2008)