Imaturi la varf: Schimbari in perceptiile asupra liderilor
In ultimul timp, in sesiunile de psihanaliza cu clientii mei (in marea lor majoritate antreprenori si middle manageri), am avut de nenumarate ori ocazia sa observ ca perceptiile asupra liderilor s-au schimbat.
In urma cu 4 ani, liderul era inca o figura proeminenta, carismatica, de admirat si de temut in acelasi timp. Din perspectiva psihanalitica, vorbim de o idealizare a unei figuri parentale –liderul este perceput ca un tata erou sau un tata autoritar, omnipotent.
Consultantii in resurse umane se straduiau in acea vreme sa-i convinga pe liderii perceputi drept autocrati, narcisici, coplesiti de propria importanta, orientati in mod rigid si exclusiv asupra profiturilor, sa ia din cand in cand in considerare si nevoile oamenilor din subordine.
Bineinteles ca vorbim despre perceptii, iar aceste perceptii asupra liderilor erau destul de puternic influentate de proiectiile subordonatilor / consultantilor izvorate din propriile conflicte cu autoritatea.
Acum, lucrurile par sa se schimbe. Poate ca inainte liderii erau perceputi drept rigizi si autoritari, dar cel putin li se recunostea competenta. Era clar ca firma prospera datorita lor. Acum inclusiv aceasta competenta a liderilor este din ce in ce mai mult pusa la indoiala.
Multi dintre noii lideri sunt perceputi ca fiind foarte inteligenti, „smart’ ( care are si o conotatie de „smecher”), buni politicieni, talentati iluzionisti (foarte capabili in a-si crea o imagine favorabila), dar …imaturi emotional, daca nu chiar infantili.
Imaturitatea este evidenta in special in reactiile emotionale la frustrare (copiii nu tolereaza bine frustrarea, nu-i asa?), in fuga de responsabilitate, in comportamentele egocentric-infantile, in deciziile pe care le iau (sau pe care nu le iau), in lipsa de consecventa, precum si in tendinta exagerata de a pretinde rezultate spectaculoase peste noapte fara asumarea platii pretului aferent (imaginea „copilului tiranic” care bate din picior pentru a i se indeplini dorintele).
Daca in trecut multi angajati se simteau asemeni unor copii care trebuiau sa gestioneze relatia cu un tata autoputernic si tiranic, in prezent multi angajati se simt in relatie cu unii din sefii lor ca niste copiii care trebuie sa joace ei rolul de parinte pentru parintele lor regresat la stadiul de copil.
In astfel de situatii, rolul consultantului psihanalist este de a-l ajuta pe manager sa creasca in planul maturitatii emotionale (prin excelenta unul din domeniile de expertiza ale psihanalizei), iar pe subordonatii sai sa gestioneze eficient afectele (revolta, furie, deprimare etc) care apar inevitabil in acest gen de relatii.
(articol publicat pe www.business-edu.ro, 12 octombrie 2008)
